VINDECATOARELE In lumea satului exista femei respectate de toata lumea, ele sunt "mesterele", doftoroaiele satelor. Fiecare are specialitatea ei, in Calarasi una stie sa sparga oul pentru junghi. In Cluj una stie sa aseze oasele unde le este locul.
ELENA STANCIU
Bunica Ana pune oamenilor venele la locul lor, sa fie bine pentru toti In Transilvania, tot la doua-trei sate, se gaseste cate un tomnitor de oase. Adica un om din aceia care iti pune oasele la loc cand se scrantesc. Cuvantul tomnitor vine de la "a tomni", care este varianta regionala a verbului "a tocmi". Mai toti ardelenii stiu din copilarie, au auzit, cunosc pe cineva sau chiar au trecut ei insisi prin mainile unui astfel de vraci. Cei mai multi au primit mestesugul tomnirii oaselor de la mosii lor, o data cu talentul de a vedea cu degetele orice strambatura de sub piele. Doar cu stiinta, fara har de la Dumnezeu, nu faci mare lucru. Bunica Ana, "buni" - cum ii zic nepotii sau toti cei carora le-a indreptat oasele - , are 79 de ani, o statura care lasa sa se ghiceasca faptul ca in tinerete era o femeie zdravana si are o pereche de ochi mari, albastri.
CAZURI SI TRADITII. Ana a invatat "meseria" de la mama sa, pe cand avea 15 ani. Ea, singura, dintre cei trei copii, a deprins indeletnicirea asta, pentru ca s-a nascut cu degete fine. "Daca nu ai samt, nu poti invata. Io am invatat de la mama mea, iar ea stie de la bunica ei. Cand eram copila, ma tot uitam la mama cum face. Ea inca punea oasele la loc si la vaci sau cai. Si i-am zas mamii ca si io stiu face, ca vazusem la ea, dar dumneaei a spus ca nu-i de ajuns sa vezi, trebuie sa stii sa simti", povesteste bunica Ana. Batrana explica, miscand degetele noduroase pe musamaua dungata a mesei din bucatarie, ca pe o sira imaginara, ca indata ce pune palmele pe spate, imediat sub ceafa, pipaie usor in jos si stie la a cata ver
