INTRE MAGIE SI CREDINTA Multe dintre tehnicile empirice de vindecare a suferintelor faceau parte din descantece, confundate pe nedrept astazi cu vrajitoriile si escrocheriile paranormalilor aparuti dupa Revolutie.
CARMEN ANGHEL
Babareasa in plina atmosfera de mister, alaturi de ustensilele mestesugului pe care il practica In lumea satului traditional romanesc, ne spune dl profesor Ion Ghinoiu, de la Institutul de Etnografie si Folclor, descantatul era o practica frecventa si generala, iar medicina magico-empirica s-a pastrat pana in secolul al XX-lea. Medicii de la sate consemnau la inceputul anilor â70 ca descantecele raman metodele preferate de taranii nostri in caz de boala.
Psihoterapia, fitoterapia, chinoterapia, meloterapia, balneoterapia sunt denumiri moderne ale unor tehnici stravechi de tamaduire a bolilor cu ajutorul plantelor de leac, trasului (masajului), apelor minerale.
CUVANTUL. Descantecul se baza pe terapia cuvantului care se imbina, de la caz la caz, cu fito-, psiho-, chino- si meloterapia. Bolile erau personificari ale raului trimise de persoane rau initiate prin vrajitorii, de dusmani prin blesteme si injuraturi, de Dumnezeu, Maica Precista sau Sfanta Vineri ca pedeapsa. Descantecele au tezaurizat valoroase cunostinte despre producerea, manifestarea si vindecarea empirica a bolilor. Persoanele care profesau descantatul erau in majoritatea cazurilor femei in varsta, babe, babarese, doftoroaie, moase, vrajitoare, loajnice, dar si barbati, carora li se spunea solomonari, vrajitori sau fermecatori.
PERSONALITATE. Atat femeile, in vechime, cat si barbatii cunosteau tehnicile descantatului si erau personalitati puternice, capabile sa provoace si sa stapaneasca anumite procese psihice. Ei cunosteau anatomia umana, plantele de leac si, fireste, tehnicile de vindecare sau de alinare a suferintelor. Papu
