Alegerile din 2004 au aratat ca electoratul roman a inceput sa se maturizeze. S-a terminat cu increderea in diversi "tatuci ai natiei", a disparut - in mare parte - abandonarea voluntara (dupa alegeri) a propriei sorti in mainile unui grup partinic oarecare.

Romania (sau, cel putin, partea ei tanara si informata) pare a fi realizat ca civismul nu se reduce doar la exprimarea - odata la patru ani, prin vot - a atitudinii fata de clasa politica. S-a votat schimbarea regimului, dar s-a votat si altceva: electoratul a indicat ca vrea si schimbarea intregii clase politice. In cei cincisprezece ani de la caderea comunismului, politica a fost sursa sigura de imbogatire pentru clasa politicienilor (si a clientilor lor), noii ciocoi provenind, in cea mai mare parte, din cadrele fostului "aparat" al Pcr. Protejati de lipsa unei legi a lustratiei, de accesul greoi si limitat la dosarele Securitatii, activistii Pcr, securistii si informatorii lor s-au raspandit in toate formatiunile politice, s-au plasat in posturile cheie ale administratiei publice, continuandu-si legaturile subterane reciproce ce le-au asigurat dominarea tarii. Cozmancii, mihailestii, priboii din toate partidele au alcatuit ceea ce a fost denumit Sistemul, o formula mafiota de "repartizare" a bunurilor comune ale natiei, de prelevare discretionara a fondurilor publice, de inselare pe fata a amaratului cetatean obisnuit. Votul din 2004, in special cel de la alegerile parlamentare si prezidentiale, a aratat ca Romania tanara si informata a decis ca Sistemul trebuie eliminat, ca oligarhia - constituita de clasa politica in functiune - trebuie blocata din avantul ei pradalnic.

A fost nevoie, desigur, de un om decis sa se inhame, cu orice risc, la o asemenea actiune. Teribilul Traian Basescu a aparut exact cand era nevoie de el. Fara manifestarile deschise, transante ale politicianului atipic Traia