Pregatirile pentru trecerea la leul greu au demarat. De la 1 martie, incepand cu martisoarele, toate preturile vor fi afisate in lei vechi si in lei noi. Iar de la 1 iulie, leii noi vor intra efectiv in circulatie. Alaturi de leii vechi, care vor continua sa fie primiti la plata inca un an si jumatate, pana la 31 decembrie 2006.
O coincidenta placuta: trecerea la leul greu se va cupla, in 2005, cu trecerea la leul pe deplin convertibil. Dupa ’90, leul a trecut prin doua faze de convertibilitate. Prima a fost in noiembrie ’91: au fost unificate cursurile de schimb valutar, fapt urmat de o convertibilitate limitata, interna, de cont curent.
A doua faza a fost declansata la 31 ianuarie ’98: au fost taiate cuvantul "limitata" si cuvantul "interna", rezultand o convertibilitate deplina de cont curent. Acum e in pregatire trecerea la cea de-a treia faza, aceasta fiind ultima: convertibilitatea totala, prin liberalizarea contului de capital.
Si iata ca aceasta a treia faza, a convertibilitatii totale, va fi a unui leu mai scurt de coada.
Am pornit la drum, in decembrie ’89, cu un leu anemiat rau de tot. Din acest motiv, in primul rand, liberalizarea preturilor a coincis cu explozia inflatiei. Am avut nevoie, an de an, de tot mai multi lei ca sa cumparam tot mai putine marfuri. Totodata, cursul leu-valute a alergat numai in galop. Perioadele de trap au fost foarte rare.
Banca Nationala a abordat problema trecerii la leul greu si ca o consecinta fireasca a pregatirilor pentru cea mai mare preschimbare de bancnote si monede cunoscuta in lume: introducerea euro. Discutiile tehnice nu au pornit de la vreo intentie a BNR de a face denominarea la o data deja stabilita. Nu a fost stabilita, initial, o astfel de data.
Mai ales ca agenda politica, interna si internationala a impus constrangeri asupra datei posibil
