In fiecare an, de la Craciun la Sfantul Vasile, romanii pornesc micul lor razboi sarbatoresc. Este un razboi purtat pe strazile marilor orase si pe ulita principala a satelor.

Romanii se despart de vechiul an ridicand perdele de fum cu petardele si punandu-i pe piept jerbele de flori ale artificiilor. Transforma sarbatorile crestine in serbari militare. Micul razboi sezonier dureaza, asadar, nici zece zile, dar se petrece pe toate fronturile si aduce in saloanele de spital tot mai multi raniti. Anul acesta, sute de oameni, de la copii pana la varstnici, au petrecut Revelionul in salile de la Spitalul de Urgenta. Nu e de mirare. Dupa cum scriu ziarele, Romania a importat vreo cinci mii de tone de artificii si petarde, sa faca fata apetitului tot mai mare de zgomot si pucioasa al oamenilor. Pompierii nu au mai prididit sa stinga incendii, iar politia sa alerge dupa cei mai zgomotosi dintre petrecaretii nostri. Multi dintre noii pacienti ai sectiilor de chirurgie plastica sunt victime colaterale ale acestui spirit festiv violent care-i bantuie pe romani in perioada sarbatorilor. E greu de inteles de ce simt unii nevoia sa se desparta cu atata zarva de anul care tocmai trece. Ii inteleg pe cei pe care trecerea timpului ii face mai posaci. Acestia se inchid in casa si nu vor sa priveasca limbile ceasului si nici sa vada luminile focurilor de artificii. Nu vor, de fapt, sa se bucure. Ii inteleg si pe cei care simt nevoia sa numere secundele de sfarsit ale anului in familie, odata cu pendula mostenita de la bunica. Ba chiar si pe cei care ies in strada sa cante si sa se bucure de sarbatoarea comuna, incununand-o cu focuri de artificii. Acestia vad in tesatura de scantei, poate fara sa stie, insusi destinul Universului, nascandu-se si disparand in neant. E un fel de a celebra Nasterea Mantuitorului, chiar daca e la granita cu eresul popular. Artificiile sunt un f