BARUL CASEI

VERONICA GUZUN

Ca mult s-a mai lasat asteptata iarna in acest an... frigul in oase parca s-a instalat, dar zapada intarzie de-a binelea. Fiecare are metoda sa proprie de a se incalzi. Unii dorm cu trei perne peste ei, altii se culca incotosmaniti ca verzele sau foile de ceapa, iar altii pur si simplu iau o inghititura de tarie inainte de culcare. Ultimii adorm cei mai fericiti. Cu cat e mai friguroasa tara, cu atat se bea mai multa votca. De aceea nici nu e de mirare ca Rusia este lider in producerea si in consumul acestei bauturi "arzatoare".

ISTORIE. Numele ii vine de la diminutivul cuvantului "voda" - apa in limba rusa. In general, originea bauturii este inconjurata de mister. Consultand diferite surse, am gasit diferite pareri cu privire la tara si anul de nastere al "vinului fierbinte". Polonezii isi atribuie meritul de a fi descoperit votca in secolul al VII-lea, fapt cu care rusii nu sunt de acord. Ei pretind ca bautura este inventia lor din secolul al IX-lea. Conflictul dureaza de sute de ani. Un singur lucru ramane cert, si aceasta bautura, ca multe altele despre care v-am povestit, a fost servita la inceput ca medicament. Era un bun anestezic si dezinfectant. In jurul secolului al XIII-lea era folosita in slujbele religioase, iar in secolul al XVII-lea, votca a inceput sa fie servita la banchetele imperiale.

APERITIV. Orice masa oficiala incepea cu un paharut de "vin amar" si o felie de paine. Cand bautura a inceput sa se faca si acasa, ea a capatat mai multe arome. Boierii aveau puse la pastrare in debara diferite sortimente de votca. Acestea aveau diverse arome. Aproape fiecare aristocrat avea o marca proprie. Aceea se numea "votca cu vino-ncoa", specialitatea casei. Bautura s-a raspandit in toata Europa in perioada razboaielor napoleoniene, din secolul al XIX-lea. Iar in 1917, dupa caderea tarismulu