Regimurile totalitare au facut din controlul asupra informatiei o prioritate. Practica nu este nici noua, nici inventia nazismului ori comunismului. In secolul al XV-lea, imparatul aztec Itzcoatl ordonase sa se distruga toate scrierile si stelele funerare pentru a putea reface traditia in stil propriu. Un secol mai tarziu, conchistadorii spanioli au hotarat sa stearga urmele aztecilor. Pamanturile si oamenii se cuceresc stapanind informatia si comunicarea a fost si este o axioma a puterii depline. LAVINIA BETEA

Controlul asupra informatiei in regimul comunist a luat forma extrema prin practica rescrierii istoriei. Anumite personaje ale trecutului au fost aruncate "in groapa de gunoi a istoriei" (dupa expresia lui Trokti), altora le-a fost schimbata biografia. In functie de cerintele ideologiei, cronica evenimentelor parcurse a primit diverse semnificatii. Uneori "au fost uitate amanunte", alteori adaugate "detalii". Cine-ar fi indraznit sa rosteasca adevarul cand, inca de la inceputul instaurarii regimului comunist, scopul cautarii adevarului in orice stiinta era stigmatizat ca "obiectivism burghez"? Pentru intelectualul acuzat de schisma "obiectivismului", pedeapsa cea mai blanda insemna a fi garat, pentru o neprecizata vreme, pe vreuna dintre liniile moarte ale specialitatii sale.

Nici macar liderii comunisti, din a doua generatie, nu cunosteau istoria reala a partidului lor. Primul tratat despre revolutia bolsevica si razboiul civil, redactat de somitati ale academiei sovietice, aparuse in trei volume, in 1930. La atat de scurta vreme dupa razboiul civil, castigat de Armata Rosie, numele lui Trotki, conducatorul ei, nu mai era pomenit. In relatarea acestui eveniment crucial in instaurarea regimului comunist, victoria i se atribuie lui Lenin si "ajutorului" sau, Stalin.

In 1938 a aparut "Cursul scurt de istorie a PC(b) al URSS". Scrierea ac