La zece ani de la moartea marelui dramaturg de origine română, Editura Gallimard a tipărit ediţia franceză a cărţii lui Marie-France Ionesco, Portrait de l'écrivain dans le sičcle. Eugčne Ionesco 1909-1994.
Ediţia românească a cărţii, Portretul scriitorului în secol. Eugčne Ionesco 1909-1994, a apărut anul trecut la Editura Humanitas în traducerea Monei Ţepeneag, beneficiind de o ilustrare fotografică mult mai bogată decît ediţia franceză.
Astfel, având acum în faţă ambele ediţii, putem să desluşim mai bine intenţiile autoarei şi, în acelaşi timp, să apreciem posibilele efecte ale demersului său.
În Franţa, volumul semnat de Marie-France Ionesco a fost lansat la Paris, în transmisiune directă pe Radio France Culture, cu ocazia unei dezbateri publice organizată pe 19 octombrie la El Sur şi consacrată teatrului lui Eugčne Ionesco, României în general. Alături de autoare, moderatorul dezbaterii, Jean Lebrun, i-a avut ca invitaţi pe André Godin, istoric al religiilor şi director de cercetări la CNRS, pe actorul Hugues Quester, care joacă acum în Rinocerii, şi pe regizorul Georges Werler, autorul celei mai recente montări a piesei Regele moare la Teatrul Hebertot, avându-i în distribuţie pe Michel Bouchet, Juliette Carré, Valérie Karsenti, Jacques Echantillon, Zabor şi Nathalie Niel.
Numărul pe luna decembrie 2004 al revistei "Lire" a publicat, sub titlul Les belles amoureuses ("Trois femmes éclairent l'intimité de leur mari ou pčre: Greene, Simenon, Ionesco"), următorul comentariu al lui Michel Grisolia la cartea în discuţie aici: "Eugčne Ionesco nu avea decât prieteni. Cu toate acestea, câte procese de intenţie nu i s-au intentat, mai ales pentru greşelile de tinereţe, aşa-zisele simpatii fasciste? Pentru a răspunde detractorilor, Marie-France Ionesco a scris un fel de scrisoare de dragoste, dar şi de punere la pu
