In postura in care se afla, aceea de invins in alegeri si spulberat din cele doua Palate, Victoria si Cotroceni, PSD nu ar mai trebui sa-si arate coltii. Pentru Adrian Nastase mai potrivit era sa incerce rezolvarea problemelor din partid decat sa sesizeze Curtea Constitutionala cu privire la un pretins conflict privind legea fundamentala intre Traian Basescu si Camera Deputatilor.
Fostul premier are alte planuri, pe care le-as numi straine de framantarile organizatiilor din teritoriu. A dorit practic sa redirectioneze atentia cu cateva saptamani inainte de congresul extraordinar al partidului cu scopul de a trage de timp si a nu raspunde semnalelor din teritoriu care converg spre un punct comun: schimbare de fond si de structura in PSD.
Ghinionul dlui Nastase este ca inclusiv socialistii europeni, de la care astepta probabil un mesaj de sprijin, sunt de parere ca reforma in acest partid nu are cum sa fie evitata. Este vorba de o reforma in profunzime, radicala, care se cere facuta in primul rand la varful PSD, locul unde se gasesc vinovatii.
Oricine are practica politica democratica stie ca perdantul trebuie sa plece, sa fie inlocuit. Solutia pastrarii in functie a celui care a ingenuncheat, in decembrie, in fata actualului sef al statului este perimata. Adrian Nastase stie, dar nu recunoaste. Simte sula in coaste si incearca o ultima zvarcolire, sperand ca reformistii vor lasa balta chestiunea schimbarii.
Nu-i convine ce aude de la "tovarasii" din Europa. "Colegul" Jo Leinen, un cunoscator al fenomenelor politice aparute dupa unele esecuri electorale, spulbera orice sansa cu privire la o posibila conservare a situatiei actuale din PSD, cerand o schimbare cat se poate de repede.
Adrian Nastase greseste cel putin de doua ori. Prima oara cand deturneaza sensul real al miscarii ardelenilor pentru a-si pastra functia
