1.Muzica savantă s-a constituit de-a lungul ultimului mileniu într-un instrument de descoperiri şi de consolaţii, dar şi într-un mijloc de conservare a stării de umanitate, în ciuda automatismelor diferitelor îndeletniciri ori constrângeri sociale; prin ea am năzuit să ajungem la unison; graţie ei am întemeiat corective la tendinţele de a fereca fiinţa umană prea strâns în jurul specialităţii ei. Dacă alte îndeletniciri şi specializări izolează arta, în general, şi muzica, în special, arta sunetelor conectează şi conexează. 2. Muzica savantă s-a născut într-o societate de tip melancolic, ce a deprins câteva trăsături inconfundabile: visare, gratuitate şi emotivitate. Extincţia ei se va produce odată cu schimbarea paradigmei civilizaţionale, atunci când societatea umană se va articula în baza unei tipologii colerice, bântuite de viteză, pragmatism, exactitate, eficienţă şi, nu în ultimul rând, de cinism. 3. Dacă în societatea de tip melancolic primadone erau arta subtilă şi rafinată, individualitatea şi labilitatea, în societatea de tip coleric regine sunt concurenţa şi reclama, înserierea şi agrementarea. 4. Există, se pare, la nivelul toposului civilizaţional, o anume structurare caracterologică analogă temperamentalităţii umane. S-au perindat, astfel, în ampla desfăşurare ontică a civilizaţiilor omeneşti, societăţi de tip flegmatic, sangvin, melancolic şi coleric, fiecare tip de societate trasând un traiect cultural ciclic, ce descrie o mişcare de revoluţie în jurul unui centru de interes întreţinut de o mentalitate şi de o conduită excepţionale. 5. În principiu, fiecare ciclu are alura unei bolţi de pietre legate împreună, care s-ar prăbuşi dacă una dintre ele nu ar susţine-o pe cealaltă. O boltă a cărei cheie este autoritatea, raportul fondat pe o comunitate de solicitări şi de avantaje, ierarhia mai mult sau mai puţin riguroasă şi justă de merite şi de putinţe,