REPORTAJ COMORI - Pe cand apa nu curgea la robinet, oamenii isi plateau vama spre Rai sapand dupa izvoare Odinioara, cand oamenii voiau sa fie pomeniti dupa plecarea lor de pe pamant ori dupa ce aveau vreun vis prevestitor tocmeau mesteri fantanari care sa scoata din inima pamantului apa rece si buna de baut. Astazi, nu numai ca nu se mai sapa zeci de metri in adanc dupa apa, dar nici macar fantanile de odinioara nu mai sunt pastrate.

NINA MARCU

"ECONOMIC". Exista fantani despre a caror apa localnicii spun ca fierbe fasolea in 20 de minute sau ca spala fara detergent Pana nu demult, fiecare zona din Prahova isi avea fantanarul ei. Omul este in stare sa scoata apa si din piatra seaca. La propriu. Numai ce venea fantanarul cu furca de lemn cu doua brate intr-o mana si cu tigara in cealalta. Se uita el asa, cu atentie marita pe tot campul si numai o data ce misca furca in mana lui. "Trage, zicea omul, la apa. Aici tre’ sa sapam, ca e apa buna si limpede!". Si indata incepeau sapaturile. Uneori zvacnea apa dupa numai cativa metri de sapat. Sarea ca inima din buboi si imprastia stropi mari si grei peste cei de alaturi. Gasirea panzei freatice era prilej de mare bucurie. Stapanul locului unde se sapa fantana trebuia sa dea de baut la toti vecinii, ca sa fie apa buna. Se spune ca, daca omul era carpanos la inima, fantana nu avea apa rece, nici dulce. De multe ori se intampla ca sapaturile sa se adanceasca tot mai mult si mai mult in burta pamantului. Caci lichidul atat de pretios se lasa greu, nu izvora din locul insemnat de fantanar, nici cu slujbe. Pur si simplu nu fusese nimerita panza freatica. Se mai incerca o data. Era semn rau, daca si a doua oara tot loc sec era... Apoi, dupa multi ani de folosire, cand apa nu mai era la fel de buna si de rece, mesterii fantanari veneau periodic si curatau fantanile. Se spune ca, pentru a fi apa buna