O lunga tacere urmeaza. Decisesem sa respect concentrarea artistului inainte de filmare, pana intr-o zi cand, gratie unui mesaj de la Razvan Penescu, citesc Pompa de morfina. Si aflu ce s-a intamplat. Rinichiul, operatia, intalnirea cu moartea. Imi amintesc ca, de mult, Pintilie asimila "delirul" lui Liubov din Livada cu visini acelei stari de plutire onirica produsa de morfina... "Viata imita arta", mi-am spus, ca Oscar Wilde. Liubov, Winnie, spitalul Necker. Apoi "multumirile" pentru Marie-France mi-au evocat gandurile scrise de demult despre "lanul de grau" care i-a salvat viata si pe care l-am regasit apoi in celebra sa Livada... Toate motivele, ca intr-o polifonie, se reuneau. Bineinteles, si cinismul agresiv. Ca si cum Pintilie nu voia sa renunte la nimic. "Un rinichi pentru o nuvela", striga omul suferind in spital, asemeni unui Richard pe campul de lupta. Viata se converteste in arta... Si, in emotia lecturii, imi spun ca, printr-un hazard suprem, Pintilie adunandu-si textele pentru viitorul film presimtea parca aceasta incercare. Avea "ultima clipa" inscrisa in sine. Ea il astepta. Acum, sunt sigur ca Pintilie "e gata" pentru filmul sau. "I am ready" poate spune el, ca Hamlet inaintea duelului.
O lunga tacere urmeaza. Decisesem sa respect concentrarea artistului inainte de filmare, pana intr-o zi cand, gratie unui mesaj de la Razvan Penescu, citesc Pompa de morfina. Si aflu ce s-a intamplat. Rinichiul, operatia, intalnirea cu moartea. Imi amintesc ca, de mult, Pintilie asimila "delirul" lui Liubov din Livada cu visini acelei stari de plutire onirica produsa de morfina... "Viata imita arta", mi-am spus, ca Oscar Wilde. Liubov, Winnie, spitalul Necker. Apoi "multumirile" pentru Marie-France mi-au evocat gandurile scrise de demult despre "lanul de grau" care i-a salvat viata si pe care l-am regasit apoi in celebra sa Livada... Toate motivele, ca int
