Ponderea intr-o industrie a lucratorilor cu abilitati in comunicatii si tehnologia informatiei (TIC) devine un indicator al nivelului de dezvoltare al acelei industrii, arata un raport pe 2004 al Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.
In acest moment, exista controverse in ceea ce priveste clasificarea ocupatiilor din acest domeniu, ce pornesc de la definitii prea largi sau prea inguste a ceea ce inseamna ocupatii TIC. De exemplu, in Europa, spre deosebire de SUA, Coreea sau Australia, definitia ingusta a unui specialist TIC nu include si inginerii electronisti, chiar daca lucreaza cu hardware informatic.
Editorii de publicatii on-line sunt inclusi la categoria "decoratori si designeri". De vina este vechiul criteriu de clasificare, ISCO88, care nu permite includerea noilor joburi in nici una din categoriile existente. In Europa, productia de computere si aparatura de birou are cel mai mare procent de angajati TIC, cu o diferenta de 3:1 in Europa celor 15 fata de celelalte state europene.
Totusi, daca se ia in considerare doar industria computerelor, ponderea e asemanatoare, intre 55 si 60 la suta. Cea mai mare pondere a angajatilor TIC (in tarile din afara UE15) se intalneste in cadrul companiilor si organizatiilor transfrontaliere. Pasul urmator la care se gandesc statisticienii e sa clasifice ocupatiile din punct de vedere al intensitatii utilizarii de personal cu abilitati TIC: ridicata, medie, scazuta. Sectoarele cu o pondere a personalului TIC mai mare de 30 la suta includ mai ales industriile de tehnologia informatiei (84 la suta), dar si asigurarile, intermedierile financiare, unele sectoare de prelucrare si vanzarile angro.
Cele cu o pondere cuprinsa intre 10 si 30 la suta sunt dominate de industriile prelucratoare, dar includ si comert cu amanuntul, administratie publica, transport, constructii, tipografii, editur
