- Cultural - nr. 9 / 14 Ianuarie, 2005 De fiecare data, ziua de nastere ori cea de trecere in vesnicie a celui care ne-a fost si ne este baci in ale poeziei, publicisticii romanesti, nimeni altul decat poetul nepereche Mihai Eminescu, ne prilejuieste, din toate strafundurile sufletelor noastre nostalgice, dar si tonifiante aduceri aminte. Venit pe lumea aceasta nebuna, nebuna intr-un ianuarie a anului 1850 si trecut la cele vesnice intr-o zi de iunie a lui 1889, "copilul teribil" al poeziei romanesti parca nu ne da pace. Il omagiem, cu tot ce a insemnat el pentru acest spatiu geografic cuprins intre Marea Neagra si Carpatii Apuseni. Postum (culmea), Eminescu n-a fost menajat. Cum de altfel n-a fost menajat nici in timpul vietii, un personaj sinistru fiind o anume "doamna" Szöke-Magyarosy, sotia lui Ioan Slavici, care l-a chemat pe Titu Maiorescu, spunandu-i ca "D-l Eminescu a innebunit". Cuvinte care au fost luate in seama de George Calinescu, biograful "Luceafarului". Dar sa nu staruim acum, in prag aniversar, asupra rautatilor prin care a trecut Eminescu, perpetuate ani de zile sub obladuirea mai marilor din conducerea (in)culturii romanesti. Sa nu se creada ca sub noul ministru al culturii, Mona Musca, dosarele Eminescu se vor deschide spre dreptate si adevar, mai ales in ceea ce priveste prigonirea gazetarului Eminescu, a arestarii si diagnosticului pus pe seama lui. Suntem rai de musca si din acest motiv nu ne putem ridica la nivelul de civilizatie dorit. Mircea Malita, in eseurile sale, spunea: "Civilizatia unui popor se masoara in cultura sa". Dreptatea este de partea lui. Si, dupa acest execurs innobilat cu oarece idei pro sau contra, prezentam o lucrare adresata poetului tutelar al neamului romanesc: "Almanah Mihai Eminescu 2004", un volum "fluviu", pe intinderea a 399 de pagini alb-negru, aparut la Editura Macarie, Targoviste. Sufletul volumului este Mihai