A scrie despre Eminescu cere un curaj imens, mai ales acum, la inceputul mileniului III. Ne lipseste poate fermitatea gandirii, puritatea cuvantului si limpezimea privirii pentru a ne incumeta sa zugravim intr-un cotidian, fie si sumar, ''ideea Eminescu'' din perspectiva timpului nostru. Apeland la ceea ce specialistii numesc ''Galaxia Eminescu'' - studiile si exegezele critice aparute pe parcursul deceniilor - nu putem sa nu amintim cuvintele lui Constantin Noica: ''Prin Eminescu si mostenirea miraculos ramasa de la el ni s-a facut un dar de care n-au avut parte alte culturi, fie si cele mari" (''Introducere la miracolul eminescian'').
La centenarul nasterii poetului, Edgar Pappu, unul dintre marii nostri eminescologi, alaturi de Constantin Noica, George Munteanu, Calinescu, Perpessicius, Vianu -, spunea, intr-un interviu: ''Cand vorbim, cand scriem despre Eminescu ar trebui sa inmuiem cele mai frumoase cuvinte ale graiului romanesc si penita direct in Luceafar, asa cum a facut-o poetul insusi''.
''Cand ii rostim numele'', afirma cu acelasi prilej, ''trebuie sa fim intr-o stare de suprema purificare, fiindca nu ni-l putem apropia si nu-l putem intelege deplin daca suntem prea contaminati de imprejurari contingente (...).
Eminescu este cel mai mare om al culturii noastre. Fiindca sub mai multe aspecte poate fi numit cel mai mare.
Asadar, pe langa faptul ca este unul dintre cei mai mari poeti ai lumii, asa cum a aratat Constantin Noica, cele 15.000 de pagini de manuscrise ale lui sunt comparabile cu notatiile lui Leonardo da Vinci.
Ele reprezinta iarasi un unicat, un tezaur nepretuit de spiritualitate universala, nu numai romaneasca. Eminescu este un studios al celor mai diverse ramuri ale culturii, de la indianistica si pana la slavistica, de la vechea cultura romaneasca pana la economie politica si istorie.
Tocmai aceasta plur
