Ultima stire spune ca Evenimentul Zilei a fost suprimat. O regula veche stabileste ca sangele presei curge usor si se pierde printre picioarele unei asistente fara sentimente. Intr-adevar, spectacolul se repeta prea des. Un ziar se face repede si se desface la fel.
Urmand traiectoria meteoritilor din cer si durata ingusta a randurilor scobite in hartie de redactori cu rasuflarea taiata, ziarele traiesc alandala si scurt. Ele mor sau sunt omorate ca valuri de infanteristi secerate. Inevitabil, in masa si anonim. Cineva sau ceva pune capat vietii ziarelor: patronii, scrisul rau, indiferenta publica.
Inainte chiar de a porni la drum, un ziar si ziaristii lui sunt obisnuiti cu viata scurta: articolele traiesc o zi, uneori mai mult, niciodata prea mult. Evenimentul Zilei a contrazis, insa, din rasputeri aceasta formula care spune ca presa e zumzetul fara continut al uzurii cotidiene. Evenimentul Zilei a fost altceva si din acest motiv a murit altfel.
Caci Evenimentul Zilei a fost intruchiparea viitorului, imaginea clipei ce urmeaza, a timpurilor pe care Romania le poate doar visa, fara sa stie daca ele se vor transforma in viata sociala.
Ce ne cocea echipa EZ ?
Un obicei rau si servil ne face sa privim mereu spre 2007, anticipand prefacerea intregii lumi romanesti in vis european - o forma legala de utopie in care ni se ingaduie sa varam frustrari reale. Intre timp, lasam sa cada sub tarnacop capete de pod pe care mortarul e inca proaspat.
Evenimentul Zilei ducea undeva, ca un pas pe care altcineva l-a facut pentru noi, ca un cap de pod spre viata in sfarsit vie, critica, zvantata de scleroza. Viata pe care Romania o asteapta, punandu-si problema, mereu si gresit, in termenii imprumutului extern sau ai importului integral.
Aceasta forma de viata aparuse in mintile, in scrisul si atitudinea u
