Imediat dupa instalarea noului Guvern, Delegatia Uniunii Europene la Bucuresti a gasit de cuviinta sa aminteasca autoritatilor conditiile de aplicare a clauzei de amanare a integrarii Romaniei in UE. Unul dintre cele mai importante aspecte vizate: accelerarea luptei impotriva coruptiei la nivel inalt.

Aceasta sintagma, noua pentru electoratul roman din punctul de vedere al formularii, s-a regasit ulterior si in discursurile presedintelui Traian Basescu si ale premierului Tariceanu. In plus, despre dorinta de a combate aceasta coruptie la nivel inalt au vorbit si ministrii cu portofoliu in domeniile-cheie ale luptei impotriva acestui flagel.

Dar si Adrian Nastase vorbea mai peste tot despre coruptie. E adevarat, niciodata nu s-a referit insa la declansarea unei vanatori impotriva politicienilor corupti, in paranteza fie spus, chiar a fost denuntata aceasta practica, ci s-a limitat doar la a adopta un set de acte normative indispensabile unei democratii europene.

Uneori mai aducea in discutie cateva situatii in care anumite dosare dispar pe circuitul Politie-Parchet-Justitie.

Acestea erau insa exemple minore si nesugestive in comparatie cu adevaratele cazuri de coruptie ce au ramas in memoria electoratului si pe care acelasi electorat inca le mai asteapta rezolvate pentru a avea o certitudine ca nu "bratul care loveste, ci vointa care ordona" este in sfarsit acuzata si pedepsita pentru marile jafuri ce-l condamna la saracie.

Dar in situatia unei totale taceri din partea fostului prim-ministru la adresa celor care se regasesc atat de bine descrisi de Caragiale nu au ramas decat suspiciunile. Fie ca ele se indreapta asupra lui Miki Spg., asupra lui Dan Ioan Popescu sau asupra Rodicai Stanoiu.

Si asta pentru ca in primul rand, autodeclarat implicat in lupta anticoruptie, Nastase nu a dorit sa se foloseasca i