Chiar de la primele spectacole, au fost cooptaţi în Cenaclu Florin Zamfirescu şi Eugen Cristea, care alături de alţi actori au umplut cu poezia lor sufletele românilor.

Florin Zamfirescu, actorul care a presărat 10 ani praf de stele peste suflete, îşi aminteşte: "Eram tânăr actor la Teatrul Giuleşti. Printre colegii mei era şi Mişu Stan. Nu pot să spun cum de m-a invitat într-un spectacol la Râmnicu-Vâlcea, probabil pentru că sunt vâlcean. M-am trezit într-un autobuz, unde erau Adrian Păunescu şi foarte mulţi tineri. Trebuia să iau parte la acel spectacol şi să spun câteva poezii. A apărut Păunescu pe scenă şi a anunţat că se numeşte Cenaclul Flacăra. Spectacolul a fost cam lung, dar extraordinar de bine primit de public. Graţie şi lui Păunescu, care ştia să ţină sala în mână. Atunci i-am cunoscut pe Mircea Vintilă, pe Vali Sterian şi mulţi alţii, pe Evandro Roseti, toţi studenţi. Prestaţia mea se pare că a fost atât de plăcută şi aplaudată de public, încât m-am trezit făcând parte din Cenaclul Flacăra, care abia se înfiripa.

ARMATĂ. La un moment dat am plecat în armată. Armata nu este plăcută niciodată, pentru că îţi fură nişte ani din viaţă. Pentru mine au fost doar şase luni, am avut noroc. Se dădea un telefon, şi Cenaclul mă scotea din unitate pentru nu una, ci cinci sau şase zile. Ajunsesem să-mi fixez câteva texte pe care Păunescu le cerea. «Hanii», de Miron Radu Paraschivescu, cu care aveam succes, «Cioc, Cioc», un cânticel de când eram student. Rar mai spuneam şi altceva, cum ar fi «Legenda Mănăstirii Argeşului». Simţeam nevoia ca, în afară de lucrurile clare, din când în când să aduc ceva nou. «Monologul Puiului de vulpe» nu putea fi recitat în alt loc, era o poezie pentru care în mod normal trebuia să te aresteze. Ce mi-a plăcut foarte tare la Păunescu a fost că niciodată, şi trebuie să o spun, nu mi-a sugerat măcar să recit şi