Omul care, prin puterea cuvântului şi a muzicii, putea să ţină "în pumni" spectatorii de pe un stadion. Câteva zeci de mii de oameni. Este cel care a aprins scânteia: Adrian Păunescu.
Am purtat această discuţie telefonic. Maestrul era cu treabă prin ţară. A fost de ajuns să pun prima întrebare... după aceea a venit o cascadă de amintiri, o cascadă de bucurii şi de lacrimi.
Ediţia de Colecţie "Cenaclul Flacăra" a fost o mare bucurie pentru maestru, iar poveştile din ea o mare lecţie de viaţă pentru noi şi pentru cititori. Maestrul ne-a dat o mare lecţie de cultură aşa cum a făcut toată viaţa.
● Jurnalul Naţional: Prin această ediţie de colecţie trebuie să răspundem la trei întrebări importante: cum s-a născut Cenaclul Flacăra, ce a însemnat Cenaclul Flacăra şi care a fost finalul său. Aşadar, de unde a venit scânteia care a aprins Flacăra?
● Adrian Păunescu:E o idee foarte veche a unui om care are de comunicat mai mult decât propria lui literă. Vreau să zic un poet care are şi aplecarea pentru muzică şi are şi iluzia responsabilităţii în cetate. Când am străbătut America, în perioada octombrie 1970-mai 1971, şi am fost invitat al Programului Internaţional al Scrisului - International Writing Program, la Iowa City şi în foarte multe mari oraşe universitare, am fost surprins, am fost uimit şi am fost şi umilit de libertatea de spirit a colegilor mei de generaţie sau cu o promoţie mai tineri. Eu aveam atunci 27 de ani, ei erau oameni la fel de doritori de a-şi lua viaţa pe cont propriu, ca şi mine, şi m-am regăsit în libertatea lor de mişcare, în programele libere şi protestatare ale campusurilor universitare. Începeau şi marile programe de iniţiere în muzica tânără, în muzica rock-and-roll a momentului, de unde începeau şi mişcările hippy, de unde începeau şi mişcările politice şi sociale de protest. şi, p
