Constantin Dragomir, ca să facem o parabolă, a fost unul dintre oamenii de prim-plan în cadrul Cenaclului datorită activităţii sale din spatele scenei.
În '79 a participat la festivalul de la Câmpulung Muscel unde, alături de Hruşcă, a câştigat un premiu. Prietenul său Doru Stănculescu i-a spus atunci: "Hai să mergem să-l cunoşti pe Grasu'!" (a se citi Adrian Păunescu). Costică, după cum îl numesc prietenii, cânta cu vocea, la chitară şi muzicuţă, fusese basist într-o trupă rock din Craiova, iar muzica sa era apreciată de câţiva cunoscători. Păunescu l-a cooptat pe loc în Cenaclu şi, un an mai târziu, în echipa redacţională de la Flacăra, "la pachet" cu Victor Socaciu. Timp de aproape cinci ani Constantin a fost cronicarul oficial al manifestării, adăugând la formatul predecesorilor săi condeieri, în afara talentului scriitoricesc, casete cu date statistice, potrivit formării sale de sociolog. Se întâmpla ca din două pagini cu relatări de la spectacolele săptămânii Păunescu să citească numai aceste sinteze. În afara revistei cu un tiraj impresionant (360.000 de exemplare) Constantin se ocupa împreună cu Alexandru Medar de organizarea turneelor, de la aprobările de intrare în judeţ din partea Consiliilor Judeţene ale UTC la liste cu repertoriile interpreţilor, programări şi înregistrări în radio şi altele, mai puţin de partea financiară. Turneele reprezentau pentru el un du-te-vino permanent. De joi seara până marţi participa la Cenaclu, miercuri se întorcea în Bucureşti ca să scrie cronicile pentru Flacăra şi pleca în tipografie, aşteptând din teren informaţiile de ultimă oră. Cu cerneala încă neuscată se urca în tren sau avion, după caz, şi-i ducea revista lui Păunescu. Pe scenă Costică era o figură mai aparte, părând din public uşor trist şi-ngândurat sau, după cum îi spunea Păunescu -, mofluz. Ca să-i dea replica bardului Costică a compus "Pisic
