Spectacolul total l-a ţinut pe Mircea Vintilă la Cenaclul Flacăra. Când a dispărut acesta, a plecat şi Vintilă.

În perioada 1973-1975, Cenaclul Flacăra era la început. Cei ce apăreau în el erau deja iniţiaţi în ale cântatului cu public. În perioada aceea, tinerii interpreţi nu cântau decât în mici cluburi studenţeşti, la Casa Studenţilor, la "Grigore Preoteasa". "Eu am debutat într-o duminică dimineaţă, în anul 1968, la Cenaclul Atlantida, care era condus de Radu Anton Roman", povesteşte Mircea Vintilă. La Flacăra a debutat la 17 septembrie 1973, la Casa de Cultură "Slătineanu", o sală mică.

FLĂCĂRILE TINEREŢII. "Erau vremuri frumoase, eram jenant de tineri. Când mă uit acum la poze îmi vin în cap mii şi mii de amintiri", spune Mircea Vintilă. Perioada '73-'75 este pentru el "perioada romantică a Cenaclului", când nu erau onorarii, nu era nimic, doar ambiţia unor tineri cuprinşi de flăcările tinereţii. La prima ediţie a fost invitat Tudor Gheorghe. De la a doua ediţie a fost invitat şi Doru Stănculescu. Majoritatea celor ce au venit pe parcurs au fost invitaţi la Cenaclu de către George Stanca. A fost invitat şi Mircea Vintilă să cânte, într-o seară frumoasă, la "Slătineanu". "N-am fost eu superîncântat. Nu mi s-a părut o chestie aşa de mare. Cineva m-a confundat cu Sergio Endrigo, un cântăreţ italian de muzică uşoară. Îţi dai seama cât m-am enervat, eu, cântăreţ de folk, să fiu confundat cu unul de muzică uşoară? Chiar nici nu am mai vrut să vin", îşi aminteşte Mircea.

CREAŢIE MAXIMĂ. Cenaclul Flacăra a funcţionat la început ca un cenaclu literar, în care erau invitaţi scriitori, pictori, oameni de teatru. Veneau oameni care-şi recitau poeziile, veneau şi actori, erau şi poeţii care îşi recitau poeziile, începuse deja să fie o mişcare artistică, nu mai era un simplu cenaclu literar o dată cu venirea cântăreţilor. "Era o perio