Când eram pe la vremea grădiniţei îl ascultam, cu sfinţenie, în fiecare sâmbătă, la Teleenciclopedia. După mintea mea, Florian Pittiş era un moşulică sfătos şi-l căinam că trebuie să umble cu o bibliotecă mare după el. Că altfel, de unde să ştie chiar toate lucrurile pe care le spunea la Teleenciclopedie?
Aşa că săptămâna trecută, când am intrat în clădirea Radiodifuziunii, unde Florian Pittiş lucrează ca director la Radio 3net (www.radio3net.ro), mai că-mi venea să păşesc pe vârfuri.
MODEST. Funcţia nu i-a luat lui Florian Pittiş modestia. Răspunde personal la telefon şi nu te ţine în biroul secretarei până vezi verde, ca alţii. E Florian Pittiş aşa cum îl ştiţi dintotdeauna. Aceleaşi plete, poate ceva mai argintate. Aceeaşi voce caldă şi profundă. Poate obrajii sunt ceva mai plini, iar ochelarii au mai multe dioptrii. Fumează Carpaţi - "de preferinţă de Sfântu Gheorghe, fără filtru". A rămas fidel Carpaţilor, pentru că aşa e el - statornic. Ca şi-n iubire. Ca şi-n vestimentaţie - îşi cumpără aceeaşi marcă de blugi ca-n tinereţe.
Pittiş are birou de om care munceşte de dimineaţa până seara. Îl ia maşina de acasă la 8 dimineaţă. De stat stă cât rezistă. Adică până la ore târzii din noapte.
A fost membru fondator al Cenaclului Flacăra. A avut recital chiar la primul spectacol. Pe atunci, era actor la Teatrul Bulandra, unde comuniştii interziseseră o serie de spectacole care îndrăzneau prea mult pentru acele vremuri. Debutul la Flacăra şi l-a făcut cu "Problema spinoasă a nopţilor", a lui Geo Dumitrescu. De altfel, poza care apare pe volumele poetului este surprinsă la spectacolul de debut al Cenaclului Flacăra, în timpul recitalului susţinut de Pittiş.
UN PUNCT NEGRU. Despre cenaclu, numai de bine. Aşa vrea "Moţu" să şi le amintească numai pe cele bune. Ce-o mai fi fost rău, a iertat sau a uitat. Imp
