- Cultural - nr. 10 / 17 Ianuarie, 2005 Ganditi-va, romani, la Eminescu Si capul la icoana lui plecati, Batrani si tineri sa-nchinam omagiu Celui mai drag Luceafar dintre frati! Ganditi-va, romani, la Eminescu, El e mereu cu noi, etern va fi, E diamantul poeziei noastre Din alte vremi, din alte sihastrii. Stiu, este greu, stiu, traim vremuri grele Si e departe timpul lui de noi Dar poezia-i e mereu aproape Citindu-l, cele vechi s-ar face noi. Ninge-i, Parinte, liniste si pace Celui ce-a fost mereu nelinistit, Ce tara si-a iubit cu prisosinta Si, prin iubire, s-a facut iubit. Ninge, Parinte, peste el cu inimi, Ninge cu codrii si alei de tei, Saruta ochii lacului albastru, E Eminescu zeul intre zei. Mi-e dor de el, il simt pasind in Reghin, In alta epoca, in alt decor, Cu mantie de poezii pe umeri, Cu parul mirosind a merisor. Mi-e dor de el si Reghinu'-l asteapta, Orasu-i insetat de absolut. Sa vina Eminescu - vom pricepe Si-o vom lua din nou de la-nceput. Spiritul sau in veci de veci n-a piere, E Eminescu sprijinul ceresc, Caci universul sau de poezie Traieste-n orice suflet romanesc. Oriunde-am fi, oriunde ne vom duce, Pe plaiuri mioritice, tarzii, El, Dumnezeul poeziei noastre, Ne insoteste-n fiecare zi. Sa il iubiti, sa-l recititi, prieteni, Caci fara el am deveni un mit - El e izvorul lacrimilor noastre, Al inceputului fara sfarsit. MUGUREL PUSCAS - Cultural - nr. 10 / 17 Ianuarie, 2005 Ganditi-va, romani, la Eminescu Si capul la icoana lui plecati, Batrani si tineri sa-nchinam omagiu Celui mai drag Luceafar dintre frati! Ganditi-va, romani, la Eminescu, El e mereu cu noi, etern va fi, E diamantul poeziei noastre Din alte vremi, din alte sihastrii. Stiu, este greu, stiu, traim vremuri grele Si e departe timpul lui de noi Dar poezia-i e mereu aproape Citindu-l, c