explica Andrei Plesu, consilier prezidential pentru politica externa - S-a vorbit mult, in ultima vreme, despre noua strategie de politica externa anuntata de presedintele Basescu. In afara includerii Bucurestiului pe axa Washington-Londra, presedintele a mai enuntat prioritati care ar imprima o puternica orientare catre Est a diplomatiei romanesti. In acest context, cum vedeti relatiile cu Moscova?
- Faptul ca un nou presedinte - si inca unul cu un profil foarte puternic conturat - propune o noua strategie de politica externa n-ar trebui sa ne mire. Asta nu inseamna o schimbare a prioritatilor, ci o redistribuire a accentelor si o amplificare a unghiului de vedere. Romania anului 2005 nu poate face politica externa a anului 1995. Intre timp, totul s-a schimbat. Suntem cu totul altfel pozitionati fata de marile repere ale actiunii noastre externe: am devenit membri NATO, am incheiat negocierile de aderare la Uniunea Europeana, iar orizontul aderarii propriu-zise e tot mai aproape. Ne mai desparte de tinta un decisiv sprint final. Prioritatile trebuie, insa, sa functioneze ca un stimulent, nu ca un blocaj, ca o saracire a spectrului de reflexe. Ideea ca trebuie sa lasam deoparte tot ce nu tine de prioritatea imediata ar duce, prin absurd, la concluzia ca, dupa ce aceasta prioritate va fi indeplinita, nu ne-ar mai ramane decat sa inchidem Ministerul de Externe si sa ne jucam zglobiu si singuratic in ograda proprie. Vorbiti de "o puternica orientare spre Est". Va reamintesc, totusi, ca aceasta orientare este insasi orientarea Uniunii Europene. Ea se intinde spre Est, elaboreaza strategii de vecinatate pentru frontiera ei orientala care, intamplator, coincide cu frontiera noastra orientala, e preocupata de Moldova si Ucraina si acorda o masiva importanta relatiilor cu Federatia Rusa. Privim spre Est nu pentru a intoarce spatele Vestului, ci tocmai pentru a ne asum