Despre Trianon s-au scris biblioteci intregi. Este palatul de marmura de la Versailles, unde, in 1920, puterile Antantei si tarile aliate, pe de o parte, si Ungaria, pe de alta, au semnat un tratat care fixa granitele Ungariei cu Romania, ale Ungariei cu ceilalti vecini.

Vazut, in Budapesta epocii, ca o tragedie a neamului maghiar, Tratatul de la Trianon punea de fapt in drepturile lor istorice natiunile fostului imperiu. Din acele momente, politica de revizuire a tratatului, dusa de politicienii maghiari, a cunoscut etape de o intensitate variabila, culminand cu anexarea nordului Transilvaniei in 1940. Ignorand faptul ca, la nivelul "Ungariei Mari", populatia ungara era... minoritara in raport cu popoarele subjugate, politicienii de la Budapesta au dus de-a lungul a peste sapte decenii o politica oarba, incremenita intr-un proiect revansard. Din fericire, dupa revolutiile din 1989, cu unele exceptii, politica ungara a cunoscut o evolutie spectaculoasa, bazata pe respectul sentimentelor nationale ale vecinilor, ceea ce a facut, printre altele, ca Ungaria sa faca parte din primul lot de tari intrate in Uniunea Europeana. Diriguitorii vecini au inteles ca, in conditiile "spiritualizarii" si apoi ale disparitiei frontierelor dintre Ungaria si Romania, intre cele doua partenere din Ue ar fi absurd sa mai existe pretentii teritoriale. Si tot atat de periculoasa ar fi orice actiune a uneia, de natura sa jigneasca sensibilitatile celeilalte, ori sa reinvie vremuri demult si definitiv apuse. Transformarea amintirii in vector de actiune politica prezenta nu aduce servicii nimanui in cadrul vecinatatii romano-maghiare. O astfel de gandire moderna, cu adevarat europeana, a facut cat se poate de normala interzicerea de catre Budapesta a difuzarii publice a filmului documentar "Trianon" - o succesiune de documente si interviuri, nici macar riguroase din punct de veder