Nici nu va inchipuiti cat de incapator poate fi sertarul de la biroul unui procuror sau al unui politist afectat de virusul politichiei. Aceste sertare celebre inghit de cativa ani dosare. Dosare grele, cu nume si mai grele. Dosare peste care sa cernut naftalina indiferentei si praful nesimtirii. “Colectionarii” de dosare au avut si ei, fireste, motivatiile lor. Cum sa anchetezi un sef, ierarhic sau de partid, un protejat al acestora? Cum sai faci dosar penal? Cu ce tupeu sal chemi la audieri? E mai comod sa iei catastifele cu nume de ministri, in care se vorbeste despre licitatii smenuite, despre privatizari pe doi lei, despre trocuri cu banul public si sa le arunci intrun fiset pe care speri ca il va goli, peste vreo 20 de ani, o femeie de serviciu.
“Lam uitat acolo, oameni suntem, gresim” e scuza perfecta in cazul in care un dosar mancat de molii ajunge cumva la suprafata. si, oricum, asa cum ajung la noi franturi de informatii, colectionarii de dosare au avut grija, in ultima jumatate de an, sa adauge la fiset macar un dosar cu un om aflat atunci de partea cealalta a baricadei, dar pe care alegerile lau readus pe val. E simplu sati mentii scaunul inca patru ani, scotand terfeloaga cu coperti cartonate si vanturanduio pe sub nas proaspatului ales : “Vezi ce baiat bun am fost, am tacut, acum e randul tau sa taci”.
Abia acum, ca printro minune, ajungem sa constatam ca unii dintre demnitarii pe care ii vedeam defiland in costume de gala si pentru care nici un televizor nu parea a avea diagonala suficient de larga erau de fapt inculpati in tot felul de dosare, care de care mai ciudate. Ajungem sa vorbim despre parlamentari chemati la bara, despre sesizari privind cazuri grele de coruptie sau spalare de bani, lasate sa lancezeasca din cauza ca faptuitorul avea un nume care nu cadra cu zeghea.
Romania se dezmorteste, insa, romanii incep sa afle cine su