Bautura despre care Benjamin Franklin spunea ca "face fiecare zi mai usoara, mai lipsita de graba, cu mai putina tensiune negativa si mai tolerabila", vinul, are o istorie care atinge cateva mii de ani. Insa pana sa ajunga la rafinamentul care caracterizeaza astazi vinurile nobile, el a trecut prin mai multe etape. ANDRADA FLORIA
ETERN. Vinul are un trecut indepartat, insa parca i se mai simte inca savoarea in amforele in care se depozita Asa-zisii "struguri europeni" sau, cum sunt numiti in latina, vitis vinifera isi au originile nu in centrul Europei, ci in regiunea Marii Negre, si de aici au fost dusi catre Orientul Mijlociu, astfel incat in jurul anului 6000 i.e.n. se cultiva vita-de-vie chiar si in Mesopotamia.
INCEPUTURILE. Desi multe civilizatii din vechime fac referire la vin, grecii antici au fost primii care au luat in serios problema cultivarii vitei-de-vie si a prepararii vinului. Importanta pe care au dat-o grecii vinului este evidenta, un rol de seama avandu-l in aceasta preocupare a lor zeul vinului, pe nume Dionysos. El avea menirea de a proteja culturile de vita-de-vie si de a se ingriji ca oamenii sa-i bea licoarea cu multa veselie si placere. In vremurile acelea, grecii foloseau vinul ca marfa de schimb in porturi, ba mai mult, colonistii greci duceau rasaduri de vita-de-vie in colturile indepartate ale lumii antice. Vinurile vechi din Grecia erau groase, inchise la culoare si siropoase si era nevoie sa fie diluate cu apa, uneori chiar cu apa de mare. De altfel, cei care indrazneau sa bea vinul nediluat erau priviti cu ochi rai.
PREGATIREA. Strugurii erau recoltati la inceputul toamnei, se puneau toti intr-un cazan mare si erau striviti cu picioarele goale pentru a scoate tot sucul din fructe, iar zeama nestrecurata era lasata sa fermenteze in cuve deschise. Pentru ca acest fel de vin era depozitat in piele de capra sau i
