Pana mai ieri, medicina traditionala din China era apreciata drept "primitiva" si nestiintifica. Astazi, ea a devenit cea mai fertila sursa de inspiratie pentru scolile medicale din Occident .

Medicina chineza

V-am ramas datori cu un ultim capitol despre surasul interior. De ce insistam asupra acestor tehnici orientale? Raspunsul e simplu: pentru ca sunt niste metode deosebite, atat de prevenire a bolilor, cat si de vindecare a lor. Si chiar pentru sporul starii de bine! Sigur ca pentru europeni, invatati de mici sa apeleze la cutia cu medicamente chiar si pentru un simplu stranut, medicina orientala, plina de tantre si flori de lotus imaginare, pare de-a dreptul bizara. Cum sa te vindeci zambindu-i, cu dragoste, inimii? Chiar si ideea aceasta de zambet adresat unui organ, adesea destul de dizgratios ca infatisare, pare ceva sarit de pe fix. Ei bine, suspiciunea aceasta a fost depasita de mult, si chiar de avangarda stiintei occidentale, in frunte cu cercetatorii si medicii americani. Dupa ce mai intai au zambit - nu oriental, ci ironic -, au devenit seriosi, ba chiar gravi, constatand succesele uriase ale medicinei traditionale chineze in vindecarea unor boli, adeseori incurabile, prin activarea capacitatilor uriase ale mintii si imaginatiei omenesti. Bineinteles ca acceptarea n-a fost usoara (nu scapi cu una cu doua de ideea ca doar medicamentele vindeca tot), ci a presupus ani lungi de munca si cercetari. La capatul lor s-a nascut conceptul de "gand pozitiv" ca metoda terapeutica universala, buna pentru toate bolile fizice, psihice si sufletesti. Cum? Prin mobilizarea intregii capacitati de gandire pe ideea de bine, de speranta, de incredere in faptul ca Dumnezeu te-a lasat pe pamant sa traiesti, nu sa mori. Mintea e cea care ne guverneaza viata. Ea ne pune corpul in miscare. Chiar si un singur gand pozitiv poate genera o putere teribila. Ac