Cu Fata, Nu Cu Spatele Spre Ardeal!
Una din ideile insufletitoare ale Marii Uniri de la 1918 ii asigura pe cetatenii noii patrii formate ca "Pentru Toti Romanii, Soarele Rasare La Bucuresti". In mod paradoxal si dramatic, exact dupa Revolutia din 1989, cand idealurile pareau a se implini, pentru transilvanenii din Harghita si din Covasna, "soarele de la Bucuresti" a fost acoperit cu un zabranic. O carpa neagra, care l-a indoliat. Mai atenti la "pohta" puterii decat la interesul national, prinsi in jocul politic incheiat cu Udmr-ul care le turna picatura majoritara in pahar, toate guvernele de dupa 89 au fost mai atente sa invete pasii de ceardas, decat sa asculte plangerile de dincolo de Carpati, vorbind, toate, despre aceeasi dura realitate: purificarea etnica a romanilor si transformarea lor in "minoritari". Incet, dar sigur, sub tutela urechilor surde, a ochilor orbi si a spatelui intors de Bucuresti spre Ardeal, majoritatea satelor din Covasna si din Harghita au devenit preponderent unguresti, in administratia publica, limba romana a fost inlocuita cu limba maghiara, scolile romano-maghiare au fost sectionate brutal, insemnele statului, in frunte cu tricolorul, au fost dispretuite si ignorate, intelectualii si intreprinzatorii romani, intimidati si descurajati. Oare nu stiau nimic despre aceasta realitate mai-marii politicii de la Bucuresti? Stiau! Cu toate astea, n-au intreprins nici un gest de dreptate, n-au calcat decat la calende, prin Harghita si prin Covasna, in vreme ce marii demnitari de la Budapesta isi vizitau si isi viziteaza permanent rudele din Carpati, pentru a le sustine moral, in lupta impotriva... "purificarii etnice, practicata de catre romani". O minciuna alunecoasa, care a facut rapid inconjurul Europei, fiind insusita si de guvernele romanesti, cu titlu de avertisment: "Liniste, in Ardeal!, altfel covrigul european dispare". Rezul
