Dupa cistigarea alegerilor, partidele invingatoare primesc ca premiu o perioada de gratie. Variind intre un trimestru sau un semestru, perioada de gratie ofera invingatorilor posibilitatea de a se acomoda la geometria variabila a guvernarii. Cind guvernul experimenteaza si o formula inedita de coalitie, perioada de gratie devine o autentica luna de miere.
Adaptarea la guvernare este dublata in acest caz de examenul concertarii coalizatilor. Iar in cazul guvernului condus de Calin Popescu Tariceanu, luna de miere aproape a trecut fara ca elementele de stabilitate sa fie inca intrunite. Protocolul coalitiei nu va putea rezolva decit formal problema centrala a guvernarii: loialitatea partidelor participante.
De aceea, componenta parlamentara ramine cruciala. Asigurarea acesteia presupune fortarea relatiilor in interiorul coalitiei pentru a bascula presedintii celor doua camere. Aparenta de armonie guvernamentala nu poate fi nici macar mimata in aceste circumstante.
Aspectul fortuit al guvernarii vine sa completeze imaginea de improvizatie si reduce substantial durata etapei de initiere a marilor proiecte de politici publice.
Perioada mult mai scurta acordata guvernului pentru a se organiza este consecinta unei situatii politice noi. Fluiditatea crescuta a spatiului politic dupa decembrie 2004 obliga cele trei partide mari la reorganizari. In schimb, formatiunile politice mici dar cu un important potential de santaj urmaresc, relativ degajate, convulsiile interne ale organizatiilor importante.
Atit UDMR cit si PUR vor incerca sa speculeze orice context politic pentru a-si conserva pozitia avantajoasa si influenta.
PSD prefera expectativa pentru a rezolva conflictele interne punind PNL in pozitia de organizatie initiatoare a proceselor politice ulterioare. Congresul acestui partid ce va avea loc peste trei sapta
