Avem si noi slabiciunile noastre, pentru ca suntem si noi oameni... Slabiciunea noastra este dorul de Caragiale, de actualitatea operei lui. Actualitate care, in paranteza fie spus, ne intristeaza, ne bucura, ne amuza. Adica, ce s-o mai lungim, nenea Iancu ne este necesar! Nu de alta, dar ca sa aflam, printre altele, si ce se mai intampla cu noi, in ce ''oglinzi'' de apa ne mai scaldam. Pentru ca in Caragiale ''ne cam regasim pe noi, din pacate'', este de parere si Radu Igazsag, unul dintre cei mai valorosi artisti romani din domeniul filmului de animatie/documentar/video - autorul filmului inspirat din povestirea lui Caragiale ''Boborul'', prezentat la Galeria Noua din strada Academiei 15. De fapt este vorba de o expozitie ce prezinta sub forma unei instalatii foto-video filmul cu pricina, dar si etapele de lucru, povestea turnarii acestei productii care combina imaginile cu actori cu imaginile de animatie.
- Nevoia revenirii perpetue la Caragiale... De ce, domnule Radu Vasile Igazsag?
- Acest film are o mica istorie a lui, dar, evident, istoria adevarata, desi amuzanta, incepe in data de 8 august 1870, cand a fost celebra revolutie si republica de la Ploiesti. Dupa aceea a urmat textul din 1896 al lui Caragiale, care a asezat toata istoria intr-o lumina ridicola. Noi am mostenit aceasta varianta. Eu am dorit sa fac in 1984 acest film. Numai ca atunci nu prea s-a putut discuta un asemenea proiect; contextul nu a fost propice. Au mai trecut cativa ani, a mai venit o alta revolutie, cea din 1989. Din punctul meu de vedere, nu se putea face bascalie de asemenea lucruri, dar au trecut anii si, la un moment dat,
mi-am zis ca ar trebui reluata ideea de a face un film de animatie dupa acest text minunat al lui Caragiale. Apoi mi-am spus ca totusi, in 1896 cand l-a scris Caragiale, era deja un film. Ce-ar fi, mi-am zis, sa-l arat in film chiar pe Caragial
