"Dom'le uite ce e! Mie mi se cuvine acest post. Eu am adus servicii nepretuite partidului in campanie electorala, asa ca nici sa nu visati ca nu voi fi eu secretarul de stat la preuniversitar". Aceasta, spun unii, bine informati, ar fi, cu aproximatie, cererea cetateanului Gogu Radulescu, de culoare politica PNL-ista si de activitate profesionala candva profesor pe la scoala.
Sigur, oricine e liber sa ceara ce vrea, sa-si exprime public fantasmele, chiar daca aceasta se intampla in cadrul unui partid politic sau, mai ales, cand astfel de discutii "intelectuale" au loc in sanul partidelor politice. Goana dupa functii n-am inventat-o noi si se pare nici nu-i dam noi de capat. Am putea insa incerca simplul exercitiu al stoparii manifestarilor de grandomanie.
Ar cam fi timpul sa se spuna verde-n fata celor care au facut servicii politice ca le multumim pentru acestea, dar nu acceptam sa le recompensam zelul cu functii, cand adevarata lor valoare profesionala e aproape de zero. De cinci zile, soarta educatiei e pe taraba.
Altfel spus, de tot atatea zile partenerii de coalitie negociaza garnitura secretarilor de stat pentru Ministerul Educatiei si Cercetarii. Algoritmul dupa care se desfasoara actiunea este de tipul "mai da jupane, mai ia romane".
Fiecare dintre cele trei departamente mari din MEC - invatamant preuniversitar, invatamant universitar si cercetare - au revenit pe rand cand PNL-ului, cand PD-ului, cand le-a revendicat UDMR-ul, ba chiar si PUR-ului nu i-ar displacea.
Usurinta cu care, vineri, cercetarea ii era atribuita UDMR-ului, ca luni sa-i fie data pe tava PNL-ului, dupa ce invatamantul superior a ajuns treptat-treptat din cartile PNL-ului in ale PUR-ului, ar trebui sa puna pe ganduri echipa guvernamentala.
Sefii de partide, reprezentantii acestora la negocieri n-or fi avand ei treaba cu
