Nu se poate găsi un moment mai potrivit pentru evaluarea preferinţelor publicului din cinematografe decât sfârşitul de an. Aşa că am aruncat o privire pe topul de box-office al premierelor din 2004, top accesibil pe site-ul cinemagia.ro. Ce-am văzut nu m-a bucurat, dimpotrivă. Lovitura de graţie a fost Orient Expressul, plasat pe locul paisprezece; noroc că Oscarurile nu sunt concurs de popularitate! În caz că vă întrebaţi unde se situează următoarea producţie românească, o găsiţi la numărul 75: Milionari de week-end. Filmul lui Lucian Pintilie e pe poziţia nouăzeci, iar documentarul lui Thomas Ciulei e unul dintre codaşii topului: între premierele din 2004, ocupă penultimul loc. Lăsând la o parte aceste consideraţii, mă voi mulţumi să comentez câteva dintre lungmetrajele câştigătoare.

Medalia de aur revine filmului Patimile lui Hristos. Ceea ce e surprinzător, nu ştiam că suntem o naţie atât de religioasă. Pentru că acesta e un film făcut de un habotnic pentru uzul bigoţilor: mesajul e unul simplu şi "bătut în cuie", dacă mi se permite un joc de cuvinte. Transportă violenţa Vechiului Testament în cel Nou. Hristos a suferit pentru păcatele noastre, iar filmul arată doar această suferinţă, nimic mai mult. "Arată" nu e un termen adecvat, lungmetrajul te loveşte în plexul solar, e într-atât de violent că te determină să te simţi martir la rândul tău. Criticii de film au comentat deja că pelicula îşi terorizează spectatorii sau că te pedepseşte - prin această violenţă - pentru păcate pe care nici nu ştiai că le ai. Bănuiesc că aceasta a fost şi intenţia regizorului Mel Gibson: a mizat pe un realism extrem, conferit şi de aramaica şi de latina în care vorbesc personajele, pe o identificare cu protagonistul, identificare pe care o consideră un "dat" (de aceea spuneam că e un film pentru bigoţi). Cred că dorea ca filmul să revitalizeze cunoştinţe pe care m