Ciprian Macesaru: Domnule Alexandru Ecovoiu, am sentimentul că în spaţiul literar românesc unii încă vă judecă literatura cu o încrîncenare nefirească, avînd în vedere că e vorba totuşi de o operă de ficţiune. Dintre volumele pe care le-aţi publicat, romanul Sigma a produs cele mai multe discuţii, dar, după cum zicea Marius Chivu în cronica din Revista 22, pentru destinul romanului, un scandal - fie el şi literar - e binevenit. Aşadar, vă rog să îmi spuneţi care este miza acestui roman? Care este mesajul său?

A.E.: Încerc să fac abstracţie, nu răspund atacurilor. Mă aşteptam. Un risc asumat atunci cînd am scris. Important este faptul că marea majoritate a celor în drept să facă judecăţi de valoare au cu totul altă atitudine. Cărţile mele sînt citite, discutate în diverse moduri. Reeditate. Traduse. În Germania, Saludos şi Cei trei copii-Mozart sînt la a doua ediţie. În scurtă vreme, vor fi cîteva surprize... Cineva, citind ceea ce s-a scris în afara ţării despre cele două cărţi menţionate şi despre Staţiunea sau Sigma, constată că părerile emise sînt mai mult decît elogioase. Concret: scriind despre romanul Staţiunea, Michel Wattremez titrează: Atenţie, capodoperă! Textul respectiv apare într-o prestigioasă revistă din România cu titlul Experienţa unui roman!... Răul vine de departe, se zice. La noi, vine de aproape. Au scris sau vorbit despre Sigma şi cei care ştiau, mai mult din auzite, cîteva sintagme biblice, atacul nefiind la fond, ci la autor. Alţii au crezut că trebuie făcută ordine. Una dintre cronici a purtat titlul Romanul defăimării lui Isus sau tulburarea ierarhiilor. Noul Torquemada aşa a concluzionat. Nici o blasfemie, au cosiderat cei mai mulţi. Am fost căutat telefonic, acasă sau la Uniunea Scriitorilor de către preoţi, ne-am întîlnit, am discutat îndelung. Unul dintre aceştia le-a vorbit studenţilor săi despre Sigma în termeni adecv