Il cinema socialista romeno. Aspetti del neorealismo italiano tra il 1950 e il 1970 reprezintă titlul lucrării de licenţă susţinute de Luciano Mallozzi în anul universitar 2000-2001 la Istituto Universitario Orientale din Napoli, sub coordonarea profesorului Gheorghe Carageani. Acest titlu reprezintă însă mult mai bine decât Il cinema romeno degli anni'60 tra realismo, censura e realismo socialista - titlul ales de Editura NonSoloParole pentru tipărirea, în 2004, a tezei lui Luciano Mallozzi - scopul pe jumătate mărturisit al autorului, acela de a demonstra, fără exhibiţii comparatiste, posibile influenţe ale neorealismului italian în cinematografia românească.

Această inedită analiză a fenomenului cinematografic românesc debutează cu prezentarea celor două concepte cu care operează autorul: neorealismul (italian) şi realismul (socialist), utilizate destul de rigid, însă cu o programatică eficienţă didactică, dacă ţinem seama de scopul iniţial al lucrării. Fenomenul neorealismului cinematografic italian este prezentat cu programul său estetic, cu regizorii, scenariştii şi filmele reprezentative, Luciano Mallozzi oferind inclusiv o listă a tipologiilor şi abordărilor neorealiste ale "cotidianului", fără a insista sau polemiza cu teoriile asupra conjuncturii istorice a apariţiei curentului.

În mod similar, când este vorba de "realismul socialist", prezentarea contextului istoric este făcută mai mult decât sumar, în mai puţin de cinci pagini, Luciano Mallozzi luându-şi revanşa însă printr-o foarte bună documentare şi o prezentare minuţioasă a filmelor româneşti din anii �60, inclusiv prin expunerea la finalul cărţii a unei cronologii şi a unor "schede" (fişe) tehnice a şaisprezece pelicule vizionate de autor însuşi, cu sprijinul Arhivei Naţionale de Film.

Posibila punte între cele două curente - în cazul în care acordăm "realismulu