Punem la dispoziţia cititorilor un document semnificativ pentru starea culturii româneşti în prima parte a anilor '50 ai secolului trecut. Cele mai multe mărturii privind întunecatul, "obsedantul" deceniu al şaselea s-au referit, până acum, la literatură, artă, filosofie şi ştiinţe sociale, mai puţin la celelalte ştiinţe.
Situaţia cercetării ştiinţifice în Republica Populară Română oferă un tablou derutant, care numai la o analiză mai atentă îşi dezvăluie liniile de forţă. Este perioada în care criteriul dosarului produce victime în serie în şcoli şi universităţi, dar în acelaşi timp numărul de studenţi creşte rapid şi, inevitabil, creşte şi numărul cadrelor didactice, cu consecinţe pozitive şi negative deopotrivă. Pe de altă parte, în cadrul preluării modelului sovietic, ia naştere, în 1948, Academia R.P.R., după exemplul Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. (deşi România avea propria ei tradiţie academică). Aceasta din urmă a reuşit să-şi păstreze o anumită onorabilitate, cel puţin în domeniul ştiinţelor cu slab impact ideologic. în cadrul acestei Academii şi al institutelor de cercetare afiliate ei s-au format mulţi oameni de ştiinţă care au primit ulterior o recunoaştere internaţională, iar revistele ştiinţifice pe care acestea le editau în domenii ca matematica, fizica, chimia şi informatica erau imediat traduse în engleză, în Occident, Academia R.P.R. a înfiinţat şi ea o serie de institute de cercetare şi a dat membrilor ei privilegii similare celor acordate membrilor Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S.: case de odihnă, indemnizaţii substanţiale, îngrijirea sănătăţii, maşină cu şofer. Este adevărat că mulţi oameni de ştiinţă valoroşi nu au fost primiţi în Academie din motive de dosar, mulţi fiind aruncaţi în închisori; dar, în acelaşi timp, mulţi dintre cei primiţi aveau o valoare incontestabilă.
La numai câţiva ani de la înfiinţare, s-a putut
