Dacă la o lună de la trecerea mai spre partea sedentară a lui Iliescu şi Năstase singurule lucruri negative despre noua putere sunt observaţii de genul: "De ce-a băut Băsescu din sticla de şampanie şi nu s-a mulţumit doar să ciocnească simbolic cu poporul?", înseamnă că deruta pesedeilor e mare de tot. Cozile de topor ale vechii puteri mai încearcă câte o diversiune (un fel de Uncle Fester din "Adams Family" făcea o comparaţie între Băsescu şi Funar, pe motiv că ambii vorbesc mult), dar eforturile sunt inutile: se pare că nu mai există mare interes pentru palavrele lor. Un domn pesedisto-peremist până-n vârful unghiilor îmi comunică sumbru, cam din două în două zile: "Vă bucuraţi degeaba! În şase luni vin anticipatele şi vă măturăm, cu Băsescu ăsta al vostru!"

E drept, Năstase nu se dezminte chiar de tot: amintindu-şi că în perioada 1996 - 2000 a fost campion mondial la trimis scrisori pentru amuzamentul curcilor, acum şi-a reintrat în mână, învinuindu-l pe Băsescu de (în)călcarea Constituţiei pe vreo şapte bătături. Păi, la o aşa Constituţie, nici nu mă mir că un preşedinte cu mersul apăsat riscă în fiecare moment să spargă ditamai coşul cu ouă! În realitate, Băsescu nu face decât ceea ce a promis în campanie, obţinând votul popular pentru asta: încearcă să fie un preşedinte puternic. Deocamdată, n-am observat să fie deraiat spre autoritarism sau cine ştie ce ilegalităţi de tipul celor prezente în faimoasele stenograme guvernamentale. Pur şi simplu, se opinteşte să scoată din nămol maşinăria înţepenită a statului. Dacă Iliescu era fericit să troneze pe capra unei republici fără hăţuri, se pare că vechiul timonier ştie unde sunt ascunse frâiele.

Treaba cu anticipatele însă chiar că mă amuză! La o adică, cine-o fi având nevoie de ele? Păi, să-i luăm pe rând: PSD-iştii? Nici vorbă. A accepta să intre la anticipate la câteva luni după ce scăder