Podul
bătrînelor case, un timp
răstignit în pulbere
peste păpuşa de lemn, cuferele
pline
cu hainele primilor paşi, rămîi
pironit de sfială, urmele-furcă ale
turturelelor
în praful gingaş, hieroglife
repetabile în mireasma lină a zăpezii,
cu smerenie
întorcîndu-te înspre
scară, învins
de
irecuperabil
Lebede
de-o parte şi de alta a insulei.
hanul şi castanii de-a lungul malului
în tăcerea ursuză a nopţii, apele
abia bănuite. obscur.
nu auzi curgerea. doar frunzele
căzute
o fac vizibilă, lent alunecînd
de-o parte şi de alta a insulei
în tăcerea cernită a zorilor.
Există un cuvînt
oricît de mult traversat, oricît
de mulţi l-ar rosti, mereu
ca întîia oară
este, însă afară
huiá máşter pădurea în vîntul rece
departe, unul zăcînd într-o odaie
restrîns
de-o lampă, alţii
cei mulţi, risipiţi
pe un mal, durerea unui neam
o sită a iubirii
amarul, ei aşteptînd
la cap de drum, aşteptînd
la capul de geamăt al rostirii, oare
ne va adopta dumnezeu?
Şi-au cosit deja
de trei ori iarba peste martiri, peste
clopotarul alungat, deasupra
un avion plombînd în uruire văzduhul
cînd cu adîncă încredinţare
fie ce-o fi
te desprinzi de punctul zero, singura
vamă
reîntoarcerea nebănuită în reîntoarcere
-
memoria fiind văduva vorbelor,
frumuseţea
mersul divin peste întinderi
-
iată, pe buzele fiecărui muribund
transpare încet @N
