Mama, da’ ce lupta a fost pina-n alegeri ca sa se faca reforma in justitie. Toata lumea s-a urnit sa stearga urmele lui Ceausescu, pazite ca sfinte moaste de banda de hoaste a Rodicai Stanoiu. Iar intre toti, al mai abitir s-a urnit societatea civila; iar intre capetenii, se itea lancea Monicai Macovei, presedinta – pe-atunci – a APADOR-CH.
Au ce voiau asti haiduci? Independenta judecatorilor, eliberarea lor de sub comanda politicului exprimata prin interventiile ministerului in soarta lor. Institutia independentei era proiectatul Consiliu Superior al Magistraturii (CSM). Dupa lupte crincene s-a obtinut o autonomie relativa a CSM. Iar pina in alegerile mari, s-a ales – iute-iute – si CSM-ul.
Asa ca avem azi un ministru nou, lipsit de marea majoritate a pedalelor pentru cefele magistratilor, si un CSM in care s-au autopromovat, abuzind de autoritatea lor de presedinti de instante, oamenii proptiti in functii chiar de Rodica Stanoiu.
O prezenta activa in CSM este, de exemplu, Maria Huza, presedinta Tribunalului Bucuresti, considerata de presa a fi o adevarata acvila a coruptiei din justitie. Cu alte cuvinte, reforma in justitie a adus-o pe Rodica la controlul magistratilor. Iata si un prim exemplu despre efectele perverse ale reformei in justitie.
Conform noii legi a CSM, in componenta acestuia s-a facut loc, democratic, unor reprezentanti ai societatii civile. Evident ca nici nu s-a gindit cineva sa permita accesul in CSM a vreunui oengist dintre cei care au militat pentru reforma justitiei.
A fost aleasa o cucoana pe nume Irina Zlatescu, una care lucra deja pe bani publici intr-o organizatie – Institutul Roman pentru Drepturile Omului – care a fost infiintata prin lege si este alimentata pe bani publici.
Drepturile carui om le apara IRDO aflam usor daca intram in pagina de web a omului Adrian Nast
