Atac cerebral, langa manual

Pana la aparitia figurii de soricel corcit a lui Ronaldinho, convingerile noastre erau in siguranta. Dupa Ronaldinho, am fost stropiti din cap pana in centrul persoanei de culori, mirosuri si eresuri pe care le credeam casate. Ronaldinho ne-a scos in piata si ne vinde ieftin. Cine ar da mai mult de-o para chioara pe noi, fiinte cuminti si aproape oarbe, aproape surde, desigur mute si stramte la minte, ca un calcul in baza digitala? Jur imprejur, tribul lui Ronaldinho ne da ocol si se distreaza. Suntem goi si palizi in mijlocul pietei. Nu valoram mare lucru. Demult, cand stiam sa ascultam lucrurile ascunse si tulburi, pretuiam cat tot aurul lumii. Acum, cand credem ca nimic nu a fost si ca totul este, ca nu exista decat dreptul de a stabili ca am castigat pe toate fronturile lupta cu toate timpurile, valoram mai nimic: greutatea in grafitti a unui microcip fabricat de lucratori taiwanezi, pe un vapor filipinez, ancorat din ratiuni fiscale, de o companie olandeza, in apele internationale. Ronaldinho ne-a provocat, asa cum au facut-o si alti mari brazilieni, un atac cerebral. Tectonica memoriei noastre a scrasnit ca un vapor prins de gheturi si, deodata, am descoperit ca exista, ca mai exista si hotaraste peste tot si toate acea forta pe care am incercat indelung si las sa o amutim: genetica. Cu aceasta descoperire ne despartim insa de Ronaldinho. Facem cu mana campionatelor si trofeelor, salutam din usa liftului prezenta configuratie a fotbalului si a lumii din jur. Privim pentru ultima oara la toate cele ce pareau pe veci confirmate, tragem usa si coboram. Jos, la capatul putului, ne asteapta Ronaldo De Assis Moreira. Cel pe care noi l-am cunoscut sub numele de Ronaldinho. Nu e singur, dar, despre oaspetele sau, ceva mai tarziu. Mai intai despre locul si legile care l-au nascut pe Moreira, soricel corcit, spectacol autopropulsat, viit