- Editorial - nr. 13 / 20 Ianuarie, 2005 Discutam mult si cu patos despre orice si despre oricine. Noi, romanii, suntem foarte guresi. Facem si desfacem guverne si aliante, punem la punct presedintii, trecem prin necrutatorul filtru al criticii faptele oricui si de orice natura, dam solutii in orice domeniu. Romanul si-a facut o adevarata placere de viata din toate acestea si fara un astfel de sport, cu adevarat national, nici n-ar putea trai. Fara paine, fara caldura, fara cinste si corectitudine, fara munca adevarata se mai poate, dar fara circ in nici un caz. In Romania se vorbeste foarte mult la persoana a treia atunci cand este de pus cineva la zid si se arata cu degetul. Spre altii, bineinteles. Dar, vorbe semanam, vorbe culegem. Iar daca PIB-ul Romaniei ar fi format din roadele spuselor noastre adunate de-a valma am fi cei mai bogati din Europa, pentru simplul motiv ca vorbim mult si facem putin. Din pacate, viata si traiul de zi cu zi, pe care-l dorim tot mai imbelsugat, ne cere altceva: munca plina de raspundere, implicare in viata comunitatii, cinste si corectitudine, respectul fata de semeni, valori cu care romanul se are doar pe jumatate. De ce? Pentru ca toate acestea nu sunt date de la natura, ele sunt o chestiune de educatie nationala, iar in aceasta privinta nici o institutie nu-si asuma nici o responsabilitate, iar daca da, totul se face de mantuiala, asa cum este si cazul invatamantului de azi. Am scris de nenumarate ori de tari si popoare aflate, prin vitregia istoriei, in dificultati mult mai mari decat noi, dar care au razbit. Au reusit pentru ca s-au pus serios pe treaba, si-au stabilit prioritatile si au trecut la munca. Fiecare cetatean a devenit un soldat pe dificilul front al renasterii si de aceea s-a putut iesi la liman. Asa sunt tarile asiatice, asa sunt vecinele noastre foste comuniste. Doar noi, romanii, suntem in coada tuturor,