Cine ridica sabia are sfirsitul previzibil: va muri de sabie. Face parte din simetria destinului, asa cum o numire pe criterii politice va avea, in final, o corespondenta „in oglinda“.
In Washington, in cartiere bune, exista citeva zeci de apartamente care isi schimba chiriasii in acelasi timp, o data la patru ani. Pleaca functionarii dintr-o administratie si vin functionarii din administratia urmatoare. Cam pe aceleasi lefuri si deci dispusi sa plateasca aceleasi chirii. O mica vinzoleala imobiliara care nu surprinde pe nimeni.
Aceste locuinte s-ar putea numi „apartamente politice“ pentru ca in ele isi duc veacul, in perioade de cite patru ani, functionarii „politici“ ai administratiei americane. Nu alesii, congresmenii si senatorii, ci functionarii. Asa e la ei, unde democratia s-a asezat mai bine decit in alte parti.
Citi functionari sint numiti pe criterii politice, atitia pleaca, la sfirsitul mandatului, fara sa se agate de scaune, fara sa se plinga pe la televiziuni, fara scandal. Isi string lucrusoarele, isi fac bagajele si pleaca, in general, de unde au venit, intr-un rulaj stiut si acceptat de toata lumea.
Exista multe criterii dupa care se fac angajarile, de la criteriul competentei la cel politic, de la criteriul erotic la cel de cumetrie. Dar orice criteriu isi are avantajele si riscurile sale, dupa cum se vede. In teorie si ca subiect de talk-show-uri suna bine. In realitate insa, situatia e mai complicata.
Acum, in Romania, marota dinamicii de cadre, la inceputul unei noi administratii prezidentiale si al unei noi guvernari, este depolitizarea unor functii. Adica, incetarea criteriilor politice in angajari si optiunea pentru criteriul competentei. Tot mai auzite sint vocile celor din administratia pesedista care-si doresc, plini de ardoare, depolitizarea sectorului public.
In cazul i
