Ion Iliescu e o figura. De fiecare data cind il crezi mort revine mai tantos decit un balerin. Nu are nici o problema ca a nascut si a crescut imbuibatii marca PSD, ca, sustinind-o pe d-na Stanoiu, a adus justitia româna intr-un piciorus, ca multi politisti ajunsesera sa le tina infractorilor de sase, ca directori din Finante erau pusi sa umple buzunarele clientelei politice. El e senin (tare imi vine sa schimb o litera din ultimul cuvint). E dur, e sigur pe sine, turuie iritat ca-i sarac si cinstit si, dovada de tupeu maxim, declara ca poate fi omul nou pe care PSD-ul il asteapta la cirma, desi parerea multora e ca omul e mai competent ca frina. Nou-nout, asta-i Iliescu, acest vesnic superexemplu de activist comunist deghizat. Daca ar fi fost un dinozaur si apele ar fi acoperit Pamintul, cu siguranta s-ar fi metamorfozat intr-o caracatita cu singe albastru si pedigriu. A inceput cu executia sotilor Ceausescu si ar fi trebuit sa sfirseasca o data cu eliberarea lui Miron Cozma. E prea mult pentru un sfirsit de viata de om, fie acesta si politic. Daca mai vine o data in fruntea PSD la guvernare, chiar ne asteapta Congo. Am avut pentru o clipa senzatia ca Partidul va cauta sa se lepede de vechile metehne si se va restructura. Dar clipa a ramas numai o blasfemie pe sticla pentru ca nr. 001 a lichidat ferm, deocamdata, tentativele de a iesi „ideologic“ din front, urmind ca pucistii de mucava sa fie amendati pe parcurs. Nu uita si nu iarta Ion Iliescu. In aceste conditii, fara un ajutor extern, PSD, intr-un viitor nu prea indepartat, isi va gasi un loc la marginea tablei de sah a politicii românesti. Ajutorul extern poate veni din doua locuri, fie de la Bunul Dumnezeu, fie de la actuala guvernare. Dar daca Bunul Dumnezeu are cu totul alte probleme, oamenii de la putere pot pompa involuntar viagra in trupul opozitiei. Si tare imi e teama ca, deocamdata, dau virtos la manive