Sub titlul de mai sus, publicam in urma cu trei ani un editorial in care afirmam: "In Romania, vremea arborilor doctrinari pare a fi disparut. A fost inlocuita de o cacofonie ideologica. Ea face aproape imposibila folosirea vreunei grile prin care sa poti descifra pedigree-ul politic al actorilor politici - fie ei partide sau doar politicieni. Partidul unic a fost inlocuit de arborele doctrinar unic, un fel de Turn Babel vegetal. Noua specie poate fi numita Baobabul romanesc. Despre culoarea fructelor lui nu poti fi sigur niciodata. Singurul element de constanta este dat de gustul lasat electoratului: intotdeauna foarte amar".

Situatia creata de rezultatele alegerilor parlamentare si prezidentiale din 2004 readuce in discutie fuziunea PNL-PD. Ea nu este determinata de vreo vecinatate doctrinara, ci de complicate probleme de guvernare. Intre partidul Bratienilor si aschia smulsa de dl Petre Roman din FSN/PDSR nu ar avea cum sa existe nici un fel de asemanari. Mai mult, dupa 1989, dl Basescu si alti fesenisti-pesederisti-pedisti si-au croit cea mai mare parte a identitatii lor politice si doctrinare - o stanga ce nu s-a tras cu totul din PCR, asa cum multi oameni nu s-au tras inca definitiv din maimuta - si pe haituiala celui mai important partid istoric al Romaniei.

De partea cealalta, o dreapta liberala scoasa pentru o vreme chiar din circuitul parlamentar postdecembrist de neghiobiile politice ale dlui Radu Campeanu. Pentru a ajunge la guvernare, ar fi trebuit ca liberalilor sa le fie de ajuns alianta cu aschia fesenisto-pedeserista preluata de dl Basescu de la dl Roman. Le este si nu prea. Pentru a le fi, macar temporar, au cooptat la guvernare PUR, partid pe care si liberalii, si fesenistii-pedeseristi-pedisti il dispretuiesc profund, lasandu-i insa numai dlui Basescu placerea de a rosti public acest adevar.

Fuziunile ar trebui