Cu mai bine de un deceniu in urma, un personaj controversat al vremii, iritat de editorialele mele referitoare la tunurile halucinante date "la limita legalitatii", mi-a spus ca o asemenea sintagma n-are logica, motivand: "ori e lege, ori nu e; la noi nu este lege, asa ca operatiunile astea, nefiind interzise, sunt permise".
"Si totusi se fura prea mult", am incercat, continuand cu o argumentatie in "logica jafului": la un moment dat si tunurile astea ar putea conduce la o saracie extrema ce ar genera seisme sociale care s-ar intoarce impotriva proaspetilor "imbogatiti de revolutie".
Preopinentul, plictisit, a retezat scurt conversatia: "Asculta la mine, dom'le, Romania e o tara atat de bogata, ca oricat ai fura din ea, in zece ani se reface". N-am avut replica.
Ulterior, cu diverse alte ocazii am aflat despre schemele puse la punct pentru fraudarea masiva a banului public si privat, pe fondul unui "vid legislativ" premeditat intretinut spre a permite inavutirea "capitalistilor autohtoni", in marea lor majoritate fosti nomenclaturisti sau securisti, ori rude sau acoliti ale acestora.
Si chiar daca au mai fost ceva seisme sociale, ele nu i-au afectat decat pe amarasteni. S-a furat pe rupte, iar Romania, intr-adevar, a gasit resursele de regenerare pentru evitarea colapsului.
Deunazi, noul ministru al Muncii ne spunea ca recalcularea pensiilor ar presupune un efort de peste 7 mii de miliarde de lei. O suma impresionanta. Ne si facem probleme de unde va putea fi ea adunata.
Pe de alta parte, aflam ca doar de la o directie judeteana a finantelor, cum s-ar zice, de la un singur ghiseu, un grup de "intreprinzatori" a ridicat in mod fraudulos 2 mii de miliarde de lei, rambursari ilegale de TVA! Se pare cu complicitatea politiei si a organelor financiare locale. Spun "se pare", pentru ca, dupa toata aceasta uri
