Paunescu nu poate trai fara a prinde prima pagina a ziarelor. Nu are somn daca lipseste de la stiri. Are probleme de digestie cind nu-si aude vocea la radio. Se enerveaza cumplit daca indrazneste cineva sa nu-i cumpere caramizile de versuri la care a trudit eroic in tentativa de a elimina odele inchinate Ceausestilor. Ridica blesteme grele cind il mai paraseste o tiitoare.

Poate ca am mai fi uitat un pic de bardul de la Birca, de nenorocirile lasate in urma de el si de sotia sa, marea maestra a volanului Carmen Paunescu. Dar a tinut el insusi sa ne aminteasca, o data in plus, ca exista si ca nu se poate lepada de porcarii.

Episodul cu stirea de la radio e dincolo de orice imaginatie. In numarul de azi, “Evenimentul zilei” developeaza mecanismul prin care Paunescu folosea postul public de radio ca pe propria-i mosie. Dadea un telefon la Rucareanu, pac un ordin la Cazacu, iar stirea aparea la ora si in forma placute bardului.

Daca totusi se intimpla sa nu-i placa, atunci mai forma o data numarul lui Rucareanu... alo, da... se face... si poporul era informat prompt si profesionist ca marele senator a mai tras un vint.

Ce-o gindi, oare, un biped care se vede ridiculizat de propriile-i mizerii? Ce le-o explica el copiilor, nepotilor, stranepotilor, secretarelor, bircanilor, votantilor, cenaclistilor ori nostalgicilor sai?

Cum ii va convinge ca e normal ca senatorul Paunescu sa

zica “senatorul Paunescu a facut si a dres”, de parca n-ar fi vorba despre el insusi, ci despre clona lui? Nu i s-o face greata cind se priveste in oglinda?

Paunescu nu este un caz accidental, ci unul patologic. Va fi oricind o excelenta materie prima pentru studii despre grandomanie si lipsa de bun-simt. Stiti ce a declarat in prima zi a izbucnirii “scandalului radio”? Ca nu-si aminteste sa fi dictat o stire despre el insus