Din zecile de mii de angajati ai Internelor, doar pompierii si mascatii din trupele speciale au ajuns sa mai lucreze in echipa. Primii pentru ca isi apara pielea de flacari, in timpul interventiilor, iar ceilalti pentru ca risca oricand sa-si ia un glont in cap de la infractorii periculosi cu care se confrunta. Restul fac echipa doar la sprit, cand impart spaga sau cand se toarna unii pe altii.

Singurele schimbari reale postdecembriste din aparatul Internelor, trecerea de la Militie la Politie si demilitarizarea, nu au, de fapt, nici un efect, in lipsa unei reforme reale. Nu lipsa banilor si nici cea a dotarilor sunt marile probleme ale Politiei, mai grav este ca politistii romani nu sunt uniti.

In ciuda hipercentralizarii aparatului Internelor, ei nu au devenit o echipa si nici macar nu pot fi mai bine controlati. S-au invatat sa minta in rapoarte si statistici, pentru a da bine in bilanturi, aplicand un machiaj grosolan pe fata unei institutii incremenite pe un pat al lui Procust croit de sefii supremi, de-a lungul anilor.

Au ajuns politistii sa se uite cu jind la filmele americane si chiar la "Brigada Diverse" a anilor '70.

Cati politisti ca Sasa Disici nu au sfarsit in ultimii ani sub gloantele, topoarele, batele sau rotile masinilor unor infractori pe care ii urmareau de unii singuri? De la agentii de strada si pana la sefii cei mari, toti s-au obisnuit sa actioneze de unii singuri, la ordine venite pe verticala, "de sus".

Asa se explica de ce nu pot colabora intre ele Politia, Jandarmeria si Politia de Frontiera, in ciuda legilor sau ordinelor care le obliga sa faca acest lucru. Politistii antidrog au inceput sa renunte sa mai vaneze capturi mari, pentru ca, si daca iau 10 kilograme de heroina pe saptamana, alte zeci sau sute trec, ca prin branza, prin frontiere.

Prefera sa prinda, pe capete