Cine n-are copii sa loveasca primul cu piatra in micile ecrane intesate de desene animate. Sa le sparga. Sa blocheze butonul telecomenzii. E atita violenta in desenele animate, incit primul impuls este sa-ti indepartezi odrasla pe vecie de lumea cea colorata. — Alice NAstase.
Odrasle imblinzite
Cine totusi a avut parte de miraculoasa rostogolire de destin si a devenit parinte isi aminteste in mod sigur de ziua extraordinara in care copilul s-a uitat prima oara la desene.
In scurta istorie a intimplarilor fericite si relaxante din viata unui parinte, acea zi va ramine inscrisa mereu cu litere mari de aur:
miercurea sau joia dulce in care odrasla a stat 20 de minute in scaunel, fara sa fie nevoie sa-i treaca tat-su cel rupt de oboseala vreo zdranganea pe sub nasu-i pitic, fara sa fie musai sa-l tina departe de biziiala o mama istovita dansind conga cu un ursulet de plus in brate.
Canalele de desene animate iti apar atunci ca o gaselnita extraordinara, menita sa te scape de concentrarea perpetua pe care o presupune ingrijirea unui copil. Pe vremuri, nu ne saturam niciodata uitindu-ne la Mihaela, la Patratel, la Lolek si Bolek.
Oferta televiziunii de dinainte de revolutie era atit de amarita, incit toti copiii crescuti sub Ceausescu visau sa petreaca ore nesfirsite in fata unor televizoare care sa transmita numai si numai desene. Ei bine, copiii nostri au sansa dupa care noi am tinjit. Cu virf si indesat.
Bla-bla-bla...
Tot copiii de care ai scapat mai intii 20 de minute, apoi o ora, apoi cinci, abandonindu-i cu ochii pironiti la Minimax, Cartoon Network sau Fox Kids vor fi cei care vor imprumuta expresii si gesturi smecheresti de la prietenele lor, personajele de pe ecran. Fetita mea a invatat cuvinte precum „ticalos“, „cafteala“, „timpit“ uitindu-se pe Fox Kids.
Baiatul ve