Nu ma chinuieste nimeni. De buna voie si nesilit de nimeni ma uit in fiecare seara. Nu stiu ce vreau sa vad. Sau, altfel spus, nu mai stiu la ce sa ma astept. E clar, e foarte clar! Televizorul, nu televiziunea, ma face sa ma descopar. Sunt masochist! Intr-o anumita masura stiam acest lucru, dar am ajuns la concluzia ca-mi place sa ma chinuiesc mai tare decat sa ma bucur. Cum se explica altfel ca-n fiecare seara ma uit minute-n sir la madam Adriana Iliescu, proaspata mama? Trec peste amanuntul legat de numele domniei-sale - iar Iliescu? - si ma intreb de ce seara de seara, de fiecare data cand este pronuntat cuvantul mama, apare o bunica? Si, mai ales, de ce eu nu reusesc sa schimb canalul? Sunt masochist, altfel nu se explica de ce nu folosesc telecomanda din dotare! De ce tocmai mie sa mi se intample asta, tocmai mie, cel car n-are rabdare sa stea mai mult de 10 secunde pe un post de televiziune? Cred ca de la inceputul anului pana acum, chiar daca avem un Guvern nou, abia instalat la Palatul Victoria, madam Iliescu a aparut mai des la televizor decat domnul Tariceanu. Si cand te gandesti ca proaspata-batrana-mama abia a nascut. Telenovela noastra e abia la inceput, timp in care cota unica de impozitare a Guvernului Tariceanu e pe cale sa devina o amintire. Sunt masochist. E cat se poate de clar! De ce relaxarea fiscala ma lasa rece, iar premiera mondiala, nu?! Ba chiar ma chinuiesc. In numele stiintei, dar si impotriva legii, cer doctorului Marinescu sa faca public numele donatorului de sperma care a insarcinat-o pe batrana mama! Nu de altceva, dar nu e drept ca madam Iliescu sa nu imparta cu nimeni celebritatea. In plus, e nevoie de figuri noi, televiziunea se afla in suferinta din acest punct de vedere si oricate halate de spital ar schimba batrana-mama cu ocazia transmisiilor "live" nu ne poate convinge.
Din pacate pentru noi, telespectatorii
