Uitata de timp si de oameni, o batranica dintr-un sat de la poalele Mehedintilor traieste fericita, in amintirile pe care le imparte cu doi catei, un cocos si-o pisica.

Ciresul era urias si batran, cu scoarta intunecata, crapata, prin care patrulau furnici cat o jumatate de deget mic. Fructele lui aveau insa un gust si o culoare a caror amintire cantareste acum, in anotimpul frigului cenusiu, cat greutatea lor in aur. De pe drumeagul pustiu pe care crestea, se vedeau parcelele de pamant ale oamenilor, hasurate fara cusur. De peste deal, de undeva, se auzeau, cu ecou, un strigat de barbat, mai apoi chiote de copii, dupa un timp, un glas de femeie cantat si din nou un indemn la munca. Era sezonul stransului fanului si al ridicarii capitelor. Am urcat prin iarba inalta, ce trecea de genunchi si din care sareau, la fiece pas, zeci de scarusi (lacuste), pana am ajuns in varful dealului, acolo unde trona o capita-imparat de trei metri. In vale se vedea, intinsa pe cativa kilometri, printre palcuri de copaci si raze de soare, mandra comuna mehedinteana Izverna. In vreme ce in zare, pe linia orizontului, se unduiau cu blandete spinarile Muntilor Mehedinti. In cautare de oameni si de povesti, am auzit ca la poalele dealului, cum treci parleazul peste un paraias, locuieste o bacita octogenara, care patruzeci de ani a umblat prin nameti, a coborat in rape si a chiuit dupa oi, tragand in piept aerul tare al libertatii si-al muntelui.

Portita dintre doua lumi

Am zarit-o printre aracii lungi de fasole, pe sub crengile plecate ale merilor si ale corcodusilor. Matura frunze aurite pe aleiuta din fata casei sale de lemn, prinsa intr-o raza a apusului, care se strecura printr-o spartura a verdelui, aproape compact, al gradinii. Raza ii contura si mai bine blandetea si smerenia, iar gradina arata ca a unei batranici din basm, care tese in jur mistere s